Această scenă evocatoare ne transportă în inima Nubiei antice; un templu de o scară impunătoare se ridică din întinderea nisipoasă, cu pilonii săi monumentali întinzându-se spre cerul vast și palid. Artistul folosește cu măiestrie o tehnică delicată de acuarelă, cu spălături de culoare moi care definesc arhitectura și peisajul înconjurător. Compoziția este echilibrată, templul ancorează scena, iar figurile din prim-plan adaugă un sentiment de scară și prezență umană. Gradările subtile ale culorilor, de la albul cremos al templului până la tonurile pământii ale deșertului, creează o atmosferă armonioasă și senină.

Este ușor să-ți imaginezi căldura soarelui, șoapta blândă a vântului peste nisip. O familie, îmbrăcată în veșminte tradiționale, este așezată în fața templului. Capacitatea artistului de a surprinde lumina și umbra conferă scenei un sentiment de profunzime și dimensiune; efectul general este atât de măreție, cât și de intimitate.