Această gravură captivantă surprinde o scenă liniștită de iarnă în care o pagodă japoneză impunătoare este acoperită cu straturi groase de zăpadă pe acoperișurile sale curbate, evidențiindu-i eleganța arhitecturală. Arborii dese din fundal, parțial acoperiți de zăpada ce cade ușor, creează o atmosferă cețoasă și tăcută care evocă o senzație de singurătate liniștită. O singură figură, îmbrăcată în haine tradiționale și purtând o pălărie mare de paie, traversează terenul acoperit cu zăpadă spre intrarea în templu, adăugând un element uman ce adâncește sentimentul de izolare calmă. Paleta echilibrată de griuri moi, roșu închis și alb invită privitorii să contemple frumusețea senină a templului sub zăpadă.

Realizată în stilul rafinat ukiyo-e specific începutului secolului al XX-lea, această lucrare folosește tehnici precise de gravură pe lemn pentru a evidenția detaliile — de la fulgii de nea care cad ușor până la formele structurate, dar organice ale acoperișurilor în mai multe straturi. Compoziția contrastează verticalitatea copacilor cu orizontalitatea straturilor de acoperiș, creând un ritm vizual care conduce privirea în sus, în timp ce figura aflată jos adaugă stabilitate scenei. Din punct de vedere emoțional, imaginea evocă o liniște contemplativă și o reverență față de natură în momentele sale calme de iarnă. Istoric, reflectă o perioadă în care artiști japonezi precum Kawase Hasui au combinat motive tradiționale cu influențe ale realismului occidental, consolidând valoarea artistică a ukiyo-e.