Această lucrare surprinde o scenă de iarnă liniștită, în care formele moi și ondulate ale zăpezii creează o pătură calmă peste peisaj. Două case modeste, parțial ascunse sub acumulările de zăpadă, se ridică ușor deasupra mediului înconjurător, formele lor fiind îmbunătățite și aproape eterice. Artistul a ales o paletă limitată de culori, compusă din alburi palide, griuri moi și cea mai ușoară nuanță de culoare în cer, creând o atmosferă ce este atât liniștitoare, cât și introspectivă. Pare că timpul s-a oprit în această lume liniștită, evocând o senzație de singurătate și contemplare. Când privesc acest tablou, aerul pare proaspăt și rece; aproape că pot auzi trosnitul pașilor în zăpadă, șoapta vântului care se mișcă printre case.

Tehnica lui Monet, care folosește pensule lejere, conferă zăpezii o calitate picturală, părea că strălucește sub o lumină excepțională ce străbate compoziția. Acest joc de lumină și umbră, combinat cu tonuri blânde, generează o calitate visătoare. Din punct de vedere istoric, această lucrare reflectă scopul mișcării impresioniste de a surprinde momente efemere și frumusețea găsită în viața de zi cu zi. Casele, în aparență mici și insignifiante în fața vastității zăpezii, simbolizează căldura și adăpostul, contrastând puternic cu frigul învăluitor. Această dicotomie vorbește inimii spectatorului, invitându-ne la un dialog reflexiv despre singurătate, confort și momentele liniștite din viață.