Pictura surprinde un peisaj de iarnă seren, învăluit în zăpadă moale și lumină blândă; pământul pare să fie încărcat cu zăpadă proaspătă și neatinsă, conferind scenei puritate și liniște. O potecă îngustă—o invitație emoționantă—îi conduce pe spectatori printr-o poartă simplă din lemn, sugerând pragul către aventură sau liniște. În fundal, dealurile se ridică lin, cu ramurile copacilor încovoiate sub greutatea zăpezii, formele lor delicate fiind în contrast cu lumina moale de iarnă. În depărtare, o figură solitară, poate o persoană pierdută în contemplare, subliniază pacea momentului și ne face să ne gândim la povestea lor într-un mediu atât de fermecător.

Paleta este compusă în principal din alb și nuanțe de albastru deschis, cu nuanțe subtile de căldură în umbre, creând un efect general armonios. Pictura delicată a lui Monet adaugă o calitate etereală scenei, ca și cum ar surprinde nu doar aspectul vizual, ci și esența unei zile liniștite de iarnă. Modul în care echilibrează tonurile reci cu o ușoară căldură amplifică impactul emoțional, invitând la o senzație de introspecție liniștită. Această lucrare ilustrează perfect concentrarea stilului impresionist asupra surprinderii momentelor efemere, ca și cum ne-ar încuraja să pătrundem în pictură și să experimentăm frumusețea serenă a unui peisaj acoperit cu zăpadă.