Thomas Cole

Thomas Cole, o figură seminală în arta americană, este celebrat ca fondatorul Școlii de pe Râul Hudson, prima mișcare artistică majoră a națiunii. Născut în Lancashire, Anglia, în 1801, Cole a imigrat cu familia sa în Statele Unite în 1818. Lucrând inițial ca gravor, a fost în mare parte autodidact ca pictor, perfecționându-și abilitățile prin studierea operelor altora și frecventând Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania. În 1825, viața sa a luat o turnură decisivă când picturile sale de peisaj, expuse în vitrina unui magazin din New York, au captat atenția artiștilor influenți John Trumbull și Asher B. Durand. Patronajul lor i-a lansat cariera, permițându-i să se mute în Catskill, New York, o locație care avea să devină sinonimă cu arta și viața sa.

De la casa sa din Catskill, Cole a pornit în expediții frecvente în sălbăticia înconjurătoare, inclusiv în Munții Catskill și Adirondack. El crea schițe detaliate în creion la fața locului, pe care ulterior le transforma în compoziții epice de atelier. Abordarea lui Cole era dublă: putea reda reprezentări directe și factuale ale naturii cu detalii meticuloase, dar era și un maestru al sublimului, creând vederi grandioase, imaginare, impregnate de lumină și umbră dramatice. El credea că peisajul american era o manifestare unică a creației lui Dumnezeu, un „nou Eden” neatins de corupția industrializării pe care o văzuse în Anglia. În picturile sale, sălbăticia vastă și neîmblânzită adesea face ca figurile umane să pară minuscule, accentuând măreția și puterea copleșitoare a naturii.

Filozofia artistică a lui Cole era profund împletită cu idealurile romantice și spirituale, pe care le-a articulat în „Eseul despre peisajul american” din 1836. El vedea sălbăticia americană nu doar ca o sursă de frumusețe estetică, ci și ca un vas pentru instruire morală și religioasă. Această perspectivă este evidentă în capodopera sa peisagistică, *Vedere de pe Muntele Holyoke, Northampton, Massachusetts, după o furtună—The Oxbow* (1836), care contrastează sălbăticia furtunoasă și neîmblânzită cu peisajul senin și cultivat, reflectând asupra căii viitoare a Americii. El se îngrijora că marșul neîncetat al industrialismului și expansiunii spre vest va distruge însăși sălbăticia pe care o venera, o tensiune care animă cele mai puternice lucrări ale sale.

Căutând să ridice pictura de peisaj la nivelul picturii istorice, Cole a întreprins două călătorii extinse în Europa (1829–32 și 1841–42), studiind Vechii Maeștri în Anglia și Italia. Aceste călătorii l-au inspirat să creeze serii alegorice ambițioase. Cea mai faimoasă, *Cursul Imperiului* (1836), este o epopee în cinci părți care urmărește ascensiunea și căderea unei civilizații fictive, servind drept o poveste moralizatoare despre pericolele ambiției necontrolate și ale decăderii imperiale. O altă serie semnificativă, *Călătoria vieții* (1842), înfățișează cele patru etape ale existenței umane prin metafora unei călătorii pe râu, reflectând convingerile sale religioase tot mai profunde. Aceste serii i-au cimentat reputația de pictor al ideilor profunde.

În ultimii săi ani, credința lui Cole s-a adâncit și s-a alăturat Bisericii Episcopale. L-a luat pe Frederic Edwin Church ca singurul său elev formal, care avea să devină o figură de frunte a celei de-a doua generații a Școlii de pe Râul Hudson, asigurând continuitatea moștenirii lui Cole. Cole a început să lucreze la o altă serie religioasă, *Crucea și Lumea*, dar a rămas neterminată la moartea sa subită de pleurezie în 1848, la vârsta de patruzeci și șapte de ani. Pictura comemorativă a lui Asher B. Durand, *Suflete înrudite* (1849), îl înfățișează emoționant pe Cole alături de poetul William Cullen Bryant în Catskills, un tribut durabil adus artistului care i-a învățat pentru prima dată pe americani să vadă măreția divină în propriul lor peisaj. Thomas Cole a făcut mai mult decât să picteze peisaje; a făurit o viziune artistică națională, definind relația americanilor cu natura pentru generațiile viitoare.