Claude Monet

Oscar-Claude Monet, născut la Paris pe 14 noiembrie 1840 și decedat la Giverny pe 5 decembrie 1926, este o figură seminală în istoria artei, renumit ca fondator al picturii impresioniste franceze. A fost cel mai consecvent și prolific practician al filozofiei mișcării de a exprima propriile percepții în fața naturii, în special aplicată picturii de peisaj în aer liber (en plein air). Abordarea sa revoluționară de a surprinde lumina și culoarea a transformat lumea artei, ducând la nașterea modernismului. Ambiția lui Monet de a documenta peisajul rural francez l-a condus la o metodă de a picta aceeași scenă de mai multe ori, surprinzând lumina și anotimpurile schimbătoare, cel mai faimos în seriile sale de căpițe de fân, Catedrala din Rouen și nuferii din grădina sa de la Giverny.

Viața timpurie a lui Monet a fost marcată de o mutare la vârsta de cinci ani de la Paris la Le Havre, în Normandia. Tatăl său, băcan, intenționa ca el să se alăture afacerii de familie, dar înclinațiile artistice ale lui Monet, susținute de mama sa cântăreață, erau puternice. Inițial a obținut recunoaștere locală pentru caricaturile sale în cărbune. O întâlnire crucială cu pictorul peisagist Eugène Boudin în 1856 l-a introdus în pictura în ulei și în practica picturii în aer liber, o experiență pe care Monet a descris-o ca o revelație care a stabilit cursul călătoriei sale artistice. După moartea mamei sale în 1857, a locuit cu mătușa sa Marie-Jeanne Lecadre. În 1859, s-a mutat la Paris, studiind la Académie Suisse unde l-a cunoscut pe Camille Pissarro, în locul tradiționalei École des Beaux-Arts.

Educația sa artistică formală a fost întreruptă de serviciul militar în Algeria (1861-1862), unde lumina și culorile unice l-au influențat profund. La întoarcerea la Paris, a studiat sub îndrumarea lui Charles Gleyre, întâlnindu-i pe Pierre-Auguste Renoir, Frédéric Bazille și Alfred Sisley, care au devenit membri de bază ai grupului impresionist. Ei au împărtășit o nouă abordare a artei, concentrându-se pe efectele luminii cu culori fragmentate și tușe rapide. Pictura lui Monet „Impresie, răsărit de soare”, expusă în 1874 la prima expoziție impresionistă – organizată de Monet și asociații săi ca alternativă la Salonul oficial – l-a determinat pe criticul de artă Louis Leroy să inventeze termenul „Impresionism”, inițial ca o formă de deriziune, dar ulterior îmbrățișat de artiștii înșiși. În ciuda ostilității critice, această expoziție a marcat un punct de cotitură în istoria artei.

De-a lungul carierei sale, Monet s-a confruntat cu dificultăți financiare, în special în primii ani alături de prima sa soție, Camille Doncieux, cu care a avut doi fii, Jean și Michel. Războiul franco-prusac l-a determinat să caute refugiu la Londra (1870-71), unde a intrat în contact cu operele lui J.M.W. Turner și John Constable, influențându-i și mai mult tratarea luminii. Tot la Londra l-a cunoscut pe comerciantul de artă Paul Durand-Ruel, care a devenit un sprijinitor crucial. După moartea lui Camille în 1879, Monet s-a căsătorit în cele din urmă cu Alice Hoschedé. În 1883, s-a mutat la Giverny, unde a cultivat meticulos o grădină acvatică ce a devenit subiectul principal al artei sale pentru ultimele trei decenii ale vieții sale. Seriile sale de picturi, precum Căpițe de fân (1890-91), Plopi (1891) și Catedrala din Rouen (1892-94), au explorat același motiv în diverse condiții atmosferice și momente ale zilei, demonstrând profunda sa înțelegere a efectelor efemere ale luminii.

În ultimii săi ani, Monet a suferit de cataractă, ceea ce i-a alterat semnificativ percepția culorilor. În ciuda acestui fapt, s-a angajat în seria sa monumentală de Nuferi (Nymphéas), dintre care unii au fost concepuți ca decorațiuni la scară largă pentru Musée de l'Orangerie din Paris. Aceste lucrări, cu calitățile lor imersive și redarea aproape abstractă a luminii și reflexiei, sunt considerate precursoare ale artei abstracte. Devotamentul lui Monet pentru a surprinde experiența sa senzorială a naturii, tehnicile sale inovatoare și căutarea sa neobosită a calităților efemere ale luminii i-au consolidat moștenirea de artist revoluționar. Popularitatea sa a explodat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, operele sale fiind celebrate în întreaga lume pentru frumusețea și viziunea lor radicală, influențând profund generații de artiști.