Pictura prezintă o scenă suprarealistă, aproape onirică, care captivează instantaneu privitorul cu simbolismul său crud. O femeie cu pielea închisă la culoare, cu fața stoică și enigmatică, ține în brațe o versiune mai tânără a artistei. Din sânul dezgolit al femeii, o rețea de linii complicate, ca niște vene delicate sau ramuri de copac, emană spre gura deschisă a figurii mai tinere. Compoziția este strânsă, cu figurile dominând prim-planul, pe un fundal de frunziș luxuriant și verde și un cer furtunos. Artista folosește o tehnică meticuloasă, evidentă în tonurile netede ale pielii și în redarea detaliată a frunzelor și a picăturilor de ploaie care cad. Impactul emoțional este profund; există un sentiment de vulnerabilitate și o legătură viscerală cu temele maternității, identității și luptelor personale ale artistei.