Pânza se desfășoară ca o briză ușoară peste peisaj, unde culorile delicate se întrețes într-un dans liniștitor. Prim-planul este o întindere atrăgătoare de nisip pal, aproape strălucitor, pe un fundal de ape liniștite care reflectă nuanțele blânde ale cerului. Există o calitate etereală în scenă, cu lumina care trece prin vârful norilor care par să plutească leneș de-a lungul orizontului. Acest aspect visător atrage spectatorul, invitându-l să se oprească și să respire liniștea.

În această compoziție, Monet folosește o paletă de culori moi, dominată de nuanțe reci de albastru, verde și nisip atenuat, care se armonizează splendid cu interacțiunea subtilă a luminii și umbrei. Pensulele ușoare evocă fluiditatea apei, creând o experiență captivantă care pare palpabilă. Privind acest fiord liniștit, poți aproape auzi șoaptele ușoare ale apei pe mal și simți aerul cald pe piele. Această lucrare încadrează un moment de liniște fericită, evocând nostalgia evadărilor liniștite în mijlocul splendorii naturii.