Acest peisaj marin evocator surprinde frumusețea aspră a unei coastă stâncoase sub un cer moale, parțial înnorat. Tușele artistului sunt libere, dar bine controlate, îmbinând tonuri pământii de bej, ocru și verde mușchi pe stânci cu albastru-turcoaz vibrant al mării. Compoziția conduce privirea de-a lungul țărmului, unde o siluetă singuratică pare mică în fața măreției naturii, invitând la contemplare. Contrastul dintre stâncile solide, erodate, și apa fluidă, strălucitoare creează un dialog atemporal între pământ și apă, permanență și schimbare. Se simte o serenitate palpabilă; valurile line se sparg ritmic, iar norii pufoși plutesc leneș, insuflând o atmosferă de singurătate pașnică. Această lucrare, caracteristică picturii peisagistice în aer liber din secolul al XIX-lea, pune în valoare echilibrul dintre detaliile naturale și impresia atmosferică.