Lucrarea prezintă o scenă etereală, scufundată într-o paletă de nuanțe de albastru calm și captivant, care reflectă liniștea amurgului. În planul de mijloc, o figură grațioasă stă pe o piatră aspră, postura ei întruchipând eleganța și înțelepciunea. Îmbrăcată în robe fluide, cu nuanțe pastelate blânde, ține sus o flacără tremurândă—un far al speranței într-un fundal vast. Silueta îndepărtată a munților cristalini adaugă profunzime, încadrarea ei atât ca apărător, cât și ca ghid. Lumina flăcării sale se reflectă subtil pe apa strălucitoare de dedesubt, întărind o aură de calm mistic.

Măiestria cromatică a lui Roerich creează nu doar profunzime, ci și un peisaj emoțional; nuanțele fine de albastru transmit pace, în timp ce interacțiunea delicată a luminii sugerează o legătură între terestru și divin. Din punct de vedere istoric, această piesă se bazează pe teme de spiritualitate și căutare a iluminării prezente în lucrările lui Roerich, adesea împletind filosofii orientale cu propriile sale interpretări ale adevărurilor universale. Această pictură invită la contemplare, încurajând spectatorul să reflecteze asupra legăturilor mai profunde dintre umanitate, natură și spirit.