Scena se desfășoară cu o frumusețe liniștită, aproape eterică. O întindere vastă de cer pal-albastru domină, îmbinându-se subtil cu sugestia apei de dedesubt. Pensula este lejeră și impresionistă, cu tușe moi, asemănătoare penelor, care surprind dansul delicat al luminii și al aerului. Un stol de flamingo, o stropire vibrantă de roz, își ia zborul, formele lor fiind abia definite, creând o senzație de mișcare și libertate. Artistul folosește o paletă limitată, folosind în principal albastru moale, roz și atingeri de tonuri pământii pentru a evoca un sentiment de calm. Compoziția este simplă, dar eficientă, atrăgând privirea în sus cu ascensiunea grațioasă a păsărilor. Este un moment de poezie pură, în care obișnuitul devine extraordinar, lăsând spectatorul cu un sentiment de pace și uimire. Aproape că aud bălăceala ușoară a apei, foșnetul trestiei și șoapta blândă a aripilor.