Această piesă surprinde frumos un moment liniștit pe coastă, prezentând un sătuc pitorească ascuns printre vegetația luxuriantă, care pare să prindă viață cu culoare și textură. Sătuțul, cu nuanțele sale calde de pământ, se remarcă pe fundalul mării vibrante, care este presărată cu velieri îndepărtate ce se leagănă ușor pe valuri. Tehnica caracteristică a lui Monet este evidentă aici; tușele scurte și energice creează o senzație intensă de mișcare atât în frunziș, cât și în apă. Întreaga compunere este îmbrăcată într-o lumină moale și aerisită, sugerând o zi calmă și însorită, făcându-l pe spectator să simtă o căldură ce depășește pânza.

Atunci când privești această lucrare, apare imediat un sentiment de liniște evocată de armonizarea naturii cu locuința umană. Utilizarea diferitelor nuanțe de verde amestecate cu accente subtile de culoare ale florilor sălbatice din prim-plan insuflă viață scenei, invitând spectatorul să pășească aproape în această ambianță idilică. Din perspective istorică, această pictură reflectă aprecierea profundă a lui Monet pentru frumusețea coastei Normandiei, subliniind dorința impresionistă de a captura momente efemere de lumină și atmosferă, în timp ce explorează relația dintre uscat și mare.