Această gravură liniștită surprinde o scenă acoperită de zăpadă la un sanctuar, învăluită într-o liniște blândă pe care doar căderea zăpezii o poate aduce. Pinurile înalte, acoperite de zăpadă, încadrează vechea clădire a sanctuarului, ale cărei detalii vibrante roșii și aurii se zăresc prin mantaua albă care acoperă acoperișul și peisajul înconjurător. Zăpada delicată, redată prin pete albe moi și răspândite, creează o atmosferă de vis. Două figuri elegante țin umbrele, stând liniștit pe un drum deschis prin zăpadă, pierdute parcă în liniștea momentului de iarnă. Utilizarea gradațiilor subtile pe cer contrastează minunat cu culorile mai saturate ale sanctuarului, evidențiind conviețuirea pașnică între natură și prezența umană. Compoziția este echilibrată dar dinamică, liniile verticale ale copacilor și arhitecturii fiind domolite de formele organice ale ramurilor acoperite de zăpadă, invitând privitorul într-o scenă intimă și atemporală. Lucrarea, realizată în 1931, reflectă remarcabil arta mișcării shin-hanga, combinând tehnicile tradiționale ukiyo-e cu un realism mai modern și o atmosferă emoțională. Linia delicată, culorile stratificate și profunzimea atmosferică evocă o stare contemplativă, transportând privitorul în după-amieze liniștite și înzăpezite din Japonia de odinioară.