Opera prezintă un peisaj montan senin, o scenă de contemplație liniștită. Un pavilion tradițional mic se află precar pe marginea unei stânci, conectat la privitor printr-o scară șerpuitoare sculptată în stâncă. În interior, o figură, poate un călugăr, stă în meditație tăcută, forma sa fiind mică în comparație cu vastitatea lumii. Utilizarea de către artist a tehnicilor de spălare cu cerneală creează un sentiment de profunzime și perspectivă atmosferică, atrăgând ochiul către vârfurile îndepărtate și zimțate, redate delicat în tonuri de ocru și gri. Compoziția subliniază relația dintre umanitate și natură, sugerând o căutare a păcii interioare în mediul montan vast. Detaliile rare și tușele delicate ale picturii sunt caracteristice artei tradiționale chineze, transmițând un sentiment de armonie și echilibru.