Thomas Girtin

Thomas Girtin (1775–1802) a fost un acuarelist și gravor englez esențial, a cărui carieră scurtă, dar strălucitoare, a ridicat semnificativ statutul picturii în acuarelă. Contemporan, prieten și rival al celebrului J.M.W. Turner, inovațiile lui Girtin în tehnică și viziune au jucat un rol crucial în transformarea acuarelei dintr-o formă de artă minoră, folosită în principal pentru colorarea desenelor topografice, într-un mediu puternic, capabil de peisaje expresive și atmosferice. Moartea sa timpurie, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, a curmat o carieră cu un imens potențial, totuși influența sa asupra cursului artei britanice, în special a picturii de peisaj, rămâne profundă.

Născut în Southwark, Londra, la 18 februarie 1775, Thomas Girtin a fost fiul unui prosper fabricant de pensule de origine hughenotă. Tatăl său a murit când era tânăr. Înclinațiile artistice ale lui Girtin au apărut devreme și a primit lecții inițiale de desen înainte de a deveni ucenic la acuarelistul topografic Edward Dayes în jurul anului 1789. Deși există relatări despre o ucenicie dificilă, este clar că Dayes nu a apreciat pe deplin talentul înfloritor al elevului său. În anii adolescenței, Girtin a legat o prietenie strânsă cu J.M.W. Turner. Cei doi tineri artiști erau adesea angajați împreună pentru a colora gravuri și au colaborat la copierea lucrărilor pentru Dr. Thomas Monro, un important protector timpuriu. Girtin a început să expună la Academia Regală în 1794, demonstrându-și abilitatea în subiecte arhitecturale și topografice.

Primele lucrări ale lui Girtin au urmat stilul topografic al secolului al XVIII-lea, dar a dezvoltat curând o abordare mai îndrăzneață, mai spațioasă și romantică a peisajului. A întreprins numeroase turnee de schițe prin Marea Britanie, inclusiv în nordul Angliei, Țara Galilor de Nord și West Country, care au oferit material bogat pentru arta sa. Aceste călătorii au inspirat o nouă paletă de acuarelă, caracterizată prin marouri calde, griuri de ardezie, indigo și violet. A câștigat protectori influenți precum Lady Sutherland și Sir George Beaumont și a fost un membru de frunte al „Fraților”, o societate de desen. Până în 1799, reputația sa era stabilită. Utilizarea sa inovatoare a laviurilor largi de culoare puternică, abandonând metoda tradițională de umbrire în laviu gri, a marcat un progres tehnic semnificativ. „Casa Albă din Chelsea” (1800) este una dintre cele mai celebrate lucrări ale sale, admirată pentru profunzimea sa atmosferică.

În 1800, Girtin s-a căsătorit cu Mary Ann Borrett. Sănătatea sa, însă, a început să se deterioreze. La sfârșitul anului 1801, a petrecut cinci luni și jumătate la Paris. În această perioadă, a creat acuarele și schițe în creion publicate ulterior postum sub titlul „Douăzeci de Vederi din Paris și Împrejurimile sale”. La întoarcerea sa la Londra în 1802, în ciuda sănătății sale șubrede, Girtin s-a angajat într-un proiect ambițios: „Eidometropolis”, o vastă panoramă de 360 de grade a Londrei. Măsurând 18 picioare înălțime și 108 picioare circumferință, a fost expusă cu mare succes public, remarcată pentru reprezentarea sa naturalistă a luminii și atmosferei urbane. Acest efort a reflectat dorința lui Girtin de a ajunge la un public mai larg, dincolo de patronajul tradițional. În mod tragic, Thomas Girtin a murit la 9 noiembrie 1802, în camera sa de pictură, la frageda vârstă de douăzeci și șapte de ani, probabil din cauza astmului sau a tuberculozei.

Stilul artistic al lui Girtin a fost revoluționar. El a trecut de la redări topografice precise la o interpretare mai evocatoare a peisajului. Tehnica sa implica laviuri largi și fluide de acuarelă transparentă, permițând albului hârtiei să contribuie la luminozitate. A experimentat cu penița, cerneala maro și vernisul pentru tonuri mai bogate. Această îndepărtare de detaliile meticuloase în favoarea surprinderii stării de spirit, a luminii și a efectelor atmosferice a fost centrală pentru mișcarea romantică în curs de dezvoltare. Inovațiile sale tehnice, cum ar fi aplicarea directă a culorii fără subpictură monocromă gri, au fost instrumentale în stabilirea acuarelei ca mediu independent și expresiv. J.M.W. Turner a remarcat celebru: „Dacă Tom Girtin ar fi trăit, aș fi murit de foame”, o dovadă a talentului imens al lui Girtin. Deși cariera sa a fost scurtă, contribuția lui Thomas Girtin la arta britanică a fost transformatoare, deschizând calea pentru viitoarele generații de acuareliști și peisagiști.