Opera de artă prezintă o scenă redată cu meticulozitate, aproape onirică în austeritatea sa. Trei copaci impunători, cu trunchiurile noduroase care se întind spre cer, domină prim-planul. Prezența lor creează un cadru natural, atrăgând privirea spre o clădire grandioasă, maiestuoasă, aflată la distanță. Tehnica artistului este excepțională, fiecare linie contribuind la profunzimea și textura generală a scenei. Detaliile complicate ale arhitecturii clădirii adaugă un strat de sofisticare, contrastând cu formele organice ale copacilor.

Este un studiu al contrastelor: lumină și umbră, natural și artificial, aspru și rafinat. Paleta monocromă, un dans de negru, alb și gri, intensifică starea de spirit; absența culorii forțează concentrarea asupra formelor și jocului de lumină. Evocă un sentiment de atemporalitate, o apreciere liniștită a frumuseții durabile a naturii și a moștenirii creației umane. Aproape că aud șuieratul frunzelor și simt răcoarea aerului; imaginea șoptește despre un loc de pace și reflecție.