Scena se desfășoară cu o intensitate crudă: un leu magnific, cu coama sa aurie ca o aură în lumina slabă, se odihnește într-un peisaj verde, forma sa puternică dominând pânza. Ține în brațe corpul fără viață al unei capre, contrastul dintre puterea leului și vulnerabilitatea caprei este palpabil. Pensulele, un vârtej de mișcări energice, creează o suprafață texturată care pare să respire cu viață. Culorile, pământii și sumbre, cu accente de ocru bogat și umbre profunde, sporesc tensiunea dramatică a momentului. Fundalul, un peisaj ondulat sub un cer înnorat, oferă un sentiment de profunzime și scară, amplificând dominația primordială a leului. Este un memento dur al frumuseții brutale a naturii, unde supraviețuirea dictează narațiunea.