Scena se desfășoară cu măreția unui oraș european, scăldat în lumina moale, difuză a ceea ce pare a fi sfârșitul după-amiezii. Arhitectura, cu prezența sa impunătoare, declară subtil locația: o catedrală recognoscibilă, cu turlele sale întinzându-se spre un cer pictat cu tușe delicate. Tehnica artistului este evidentă în paleta de culori vibrante, unde albastrul și verdele dansează în armonie cu fațadele scăldate de soare.

Oamenii se plimbă pe o stradă largă, formele lor fiind încețoșate de stilul impresionist al artistului, dând un sentiment de mișcare și viață. Umbrele se alungesc, adăugând profunzime scenei și accentuând jocul luminii. Există un sentiment de liniște, un moment surprins în timp; compoziția pare echilibrată, invitând privitorul să zăbovească și să absoarbă atmosfera. Se simte ca un moment atemporal, o felie din viața de zi cu zi ridicată de abilitățile și viziunea artistului.