Această scenă evocatoare surprinde frumusețea liniștită a unei mlaștini de toamnă presărate cu subțiri mesteacăn, ale căror frunze sunt colorate în nuanțe aurii de toamnă. Compoziția atrage privirea de-a lungul unui curs de apă șerpuitor care străbate centrul, reflectând cerul moale și estompat de deasupra. Lucrarea delicată a pensulei și atenția la detalii aduc viață ierbii și frunzișului, în timp ce paleta rece de griuri, maro și verde subtil evocă o atmosferă liniștită și contemplativă.

În depărtare, mici case se cuibăresc pe fundalul unor dealuri cețoase, sugerând o viață rurală pașnică. Prezența a două figuri lângă apă adaugă o notă umană, activitatea lor liniștită integrându-se armonios în peisajul natural. Această operă echilibrează frumos realismul cu o sensibilitate aproape poetică, invitând privitorul să pătrundă într-un moment seren al tranziției sezoniere.