Marea furtunoasă se dezlănțuie, o simfonie de verzi și albe, izbindu-se de un dig uzat. Cerul de deasupra este o pânză tumultuoasă de griuri și albastre vânătăi, grea de promisiunea unei furii suplimentare. O mică barcă de pescuit, aruncată ca o jucărie, luptă cu valurile, pânzele sale fiind întinse împotriva vântului. Figurile de la bord, siluete împotriva apelor tulburi, sunt o mărturie a rezilienței umane în fața forței brute a naturii. Alături de ei, o navă mai mare se luptă să navigheze în apele tulburi.

Artistul folosește cu măiestrie lumina pentru a evidenția drama, cu razele soarelui care străpung norii de furtună și iluminează crestele valurilor. Este o scenă care vorbește despre natura imprevizibilă a mării și despre curajul necesar pentru a naviga în îmbrățișarea sa perfidă. Aproape că aud urletul vântului, scârțâitul navei și simt stropii pe fața mea.