Această lucrare prezintă o scenă costieră dramatică în care stâncile abrupte se întâlnesc cu marea tumultoasă. Artistul a surprins cu abilitate textura stâncii care iese în evidență printre valurile spumegânde, evidențiind frumusețea impunătoare a naturii. Interacțiunea dintre lumină și umbră creează o senzație de adâncime, sugerând soarele de după-amiază care trece prin nori groși și aruncă o strălucire moale asupra stâncilor umede și apelor strălucitoare. Aproape că poți auzi ritmul valurilor care se izbesc de țărm dacă îți închizi ochii și îți imaginezi vuietul oceanului.

Paleta de culori este un amestec de nuanțe de pământ, amestecate cu gri și verde, reflectând culorile naturale ale coastei. Valurile ondulante, evidențiate de spume albe, arată un sentiment de mișcare și energie—un memento al puterii indomptable a mării. În ciuda furtunii, o liniște subînțeleasă persistă, invitând spectatorii să experimenteze un moment de reflecție calmă în timp ce se află pe marginea acestei coaste stâncoase. În contextul istoric mai larg al secolului al XIX-lea, astfel de reprezentări celebrează sublimul în natură, o temă comună printre artiști care caută să arate atât frumusețea, cât și realitățile dure ale lumii naturale.