Claude Joseph Vernet

Claude-Joseph Vernet, născut la Avignon la 14 august 1714, a fost un pictor francez eminent ale cărui peisaje marine dramatice și peisaje senine au captivat imaginația Europei secolului al XVIII-lea. Călătoria sa artistică a început sub tutela tatălui său, Antoine Vernet, un pictor decorativ priceput. La vârsta de paisprezece ani, tânărul Claude asista deja la aspecte semnificative ale muncii tatălui său. Cu toate acestea, ambițiile sale se extindeau dincolo de decorarea scaunelor cu rotile, ceea ce l-a determinat să părăsească Avignonul pentru Roma în 1734. Experiențele maritime întâlnite în timpul călătoriei sale, în special vederea balenelor în largul Marsiliei și călătoria spre Civitavecchia, i-au influențat profund direcția artistică, aprinzând o pasiune de o viață pentru subiectele marine.

La sosirea sa la Roma, Vernet s-a cufundat în mediul artistic vibrant al orașului. A căutat maeștri ai picturii marine și peisagistice, intrând în atelierele lui Bernardino Fergioni, specialist în pictura balenelor, și Adrien Manglard, un renumit peisagist marin. Atât Manglard, cât și Fergioni au jucat roluri cruciale în inițierea lui Vernet în complexitatea picturii marine. În timpul celor două decenii petrecute la Roma (1734-1753), Vernet a studiat cu sârguință operele maeștrilor anteriori, cum ar fi Claude Lorrain, ale cărui calități luminoase și atmosferice au rezonat profund cu el, și Salvator Rosa, cunoscut pentru scenele sale dramatice și pitorești. De asemenea, este probabil să se fi întâlnit și să fi fost influențat de Giovanni Paolo Panini, un pictor topografic roman contemporan. Această perioadă a fost formativă, permițându-i lui Vernet să dezvolte un stil care îmbina observația meticuloasă a naturii cu o sensibilitate de design convențională, dar rafinată. Reprezentările sale de porturi maritime, furtuni, calme și scene luminate de lună i-au adus o popularitate considerabilă, în special în rândul aristocraților englezi care întreprindeau Marele Tur. În 1745, s-a căsătorit cu o englezoaică, Virginia Parker, pe care a cunoscut-o la Roma.

Stilul distinctiv al lui Vernet era caracterizat de abilitatea sa de a reda efectele atmosferice cu o neobișnuită măiestrie picturală. El a integrat magistral figurile umane în peisajele sale, transformându-le în componente integrale ale compoziției, mai degrabă decât simple accesorii. Deși opera sa se baza pe teme naturale, a menținut o calitate decorativă, evitând sentimentalismul sau emoționalismul evident. El a declarat celebru: "Alții poate știu mai bine cum să picteze cerul, pământul, oceanul; nimeni nu știe mai bine decât mine cum să picteze un tablou." Stilul său a rămas relativ constant de-a lungul carierei sale, combinând adesea un simț al armoniei în stilul lui Claude Lorrain cu o atenție deosebită la nuanțele luminii și vremii. Legenda spune chiar că s-a legat de catargul unei nave în timpul unei furtuni pentru a experimenta pe deplin furia acesteia, o dovadă a devotamentului său pentru a surprinde puterea brută a naturii.

În 1753, Vernet a fost rechemat la Paris prin ordin regal. Regele Ludovic al XV-lea i-a comandat să picteze o serie monumentală care să înfățișeze porturile maritime ale Franței. Acest proiect prestigios, cunoscut sub numele de "Porturile Franței", i-a consolidat reputația și rămâne cea mai celebră realizare a sa. Între 1754 și 1765, a finalizat cincisprezece dintre cele douăzeci și patru de pânze mari planificate (aflate acum la Luvru și la Musée National de la Marine). Aceste lucrări sunt înregistrări remarcabile ale vieții maritime franceze din secolul al XVIII-lea, prezentând porturi aglomerate cu detalii meticuloase și profunzime atmosferică. "Portul Rochefort" (1763) este lăudat în mod special pentru "cerurile sale cristaline și sensibile din punct de vedere atmosferic" și pentru reprezentarea sa vie a activităților portuare. În această perioadă, a devenit și membru al Academiei Regale Franceze și a continuat să expună în mod regulat. De asemenea, a creat serii precum "Cele patru momente ale zilei" (1757).

De-a lungul vieții sale, Vernet a revenit frecvent la teme italiene, așa cum o demonstrează lucrări ulterioare precum "O balenă eșuată". Observația sa ascuțită a efectelor naturale, în special jocul luminii pe apă și pe cer, și capacitatea sa de a transmite condiții meteorologice dramatice, cum ar fi furtunile și naufragiile, l-au făcut unul dintre principalii pictori peisagiști ai epocii sale, alături de Hubert Robert. Influența sa s-a extins și asupra altor artiști, inclusiv Richard Wilson, pe care se pare că l-a încurajat să se dedice picturii peisagistice. În ciuda succesului său imens, unii critici sugerează un declin în lucrările sale ulterioare din cauza supraproducției. Moștenirea artistică a lui Vernet a fost continuată de fiul său, Antoine Charles Horace (Carle) Vernet, și de nepotul său, Horace Vernet, ambii devenind pictori distinși. Claude-Joseph Vernet a murit în apartamentele sale de la Luvru la 3 decembrie 1789, lăsând în urmă o bogată operă care continuă să fie admirată pentru strălucirea sa tehnică și puterea sa evocatoare.