Opera surprinde puterea brută a naturii; un cer furtunos se ridică deasupra unui peisaj rustic, dominat de o moară de apă. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a reprezenta furtuna iminentă, cu nori întunecați și turbulenți care contrastează puternic cu zonele mai luminoase ale scenei. Simt anticiparea furtunii; un sentiment de uimire și vulnerabilitate în fața puterii naturii. Prim-planul este dominat de moară, a cărei roată de apă sugerează industria și prezența umană în acest mediu sălbatic.

Compoziția atrage ochiul de la orizontul îndepărtat și cețos la detaliile complicate ale morii și ale vegetației înconjurătoare, toate redate cu o atenție meticuloasă. Paleta de culori este discretă, cu tonuri pământii punctate de roșul aprins al acoperișului morii. Este o scenă care vorbește despre o vreme în care omul trăia într-o armonie mai strânsă, și uneori în conflict, cu elementele.