Acest peisaj evocator surprinde o moară rustică lângă un pârâu de munte vijelios, situată într-un teren montan stâncos. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbrele, contrastând frumos apa spumoasă și strălucitoare cu cerul întunecat și stâncile abrupte. Compoziția atrage privirea de-a lungul potecii șerpuite și a râului care curge, ducând către clădirile modeste ale morii cu acoperișuri de paie, evocând un sentiment de singurătate pașnică.

Paleta de culori este dominată de tonuri naturale pământii—verzi estompate, griuri și maro—presărate cu albul apei în cădere, aproape audibilă. Scena pare vie și dinamică, deși statică, invitând privitorul să-și imagineze aerul curat de munte și sunetele blânde ale naturii. Pictată la mijlocul secolului al XIX-lea, lucrarea reflectă fascinația romantică pentru puterea sublimă a naturii și demnitatea liniștită a vieții rurale, evidențiind observația ascuțită și măiestria tehnică a artistului.