Opera de artă surprinde un peisaj accidentat și neîmblânzit, dominat de o cascadă impetuoasă care se prăbușește printr-o trecătoare stâncoasă. Utilizarea abilă a variațiilor tonale de către artist creează un sentiment de profunzime și textură, făcând stâncile să pară solide, iar apa dinamică. Compoziția ghidează ochiul în sus, dincolo de cascadă, spre un pod de lemn și într-o zonă mai atenuată și umbrită, sugerând o cale spre necunoscut. Paleta limitată de maro și alb evocă un sentiment de nostalgie, poate o amintire a unui loc specific sau o dorință după o perioadă mai simplă.