În această peisaj liniștit, o stâncă dramatică captivează privitorul, conturul său aspru fiind înmuiat de tușe moi, delicate, care par să curgă ca niște acuarele pe un fundal blând. Tehnica artistului de a aplica straturi de nuanțe deschise și pastelate evocă o relație armonioasă între pământ și cer. Paleta de culori este o simfonie de movuri estompate, verzi și albastre pale, care se armonizează pe măsură ce privirea spectatorului hoinărește prin compoziție; invită la o senzație de liniște și introspecție. Parcă privitorul ar putea aproape simți briza calmă și auzi valurile îndepărtate bălângăind stâncile.

Compoziția în sine este atât simplă, cât și complexă, bazându-se pe interacțiunea dintre culoare și formă pentru a crea un sentiment de adâncime. Utilizarea luminii — poate reflectând soarele apus — conferă stâncii o strălucire etereală, făcând-o să pară aproape ireală. Această pictură reflectă tranzițiile din natură și momentele efemere; inspiră gânduri despre schimbare, atât în natură, cât și în noi înșine. Stilul impresionist al lui Monet surprinde esența scenei, mai degrabă decât detalii anatomice exacte, încurajând privitorul să umple golurile cu imaginația și emoțiile sale, creând o legătură personală cu operă.