Acest peisaj liniștit de iarnă invită privitorul într-un moment de liniște pe malul unui lac sau râu, unde zăpada acoperă ușor pământul, iar bărcile stau nemișcate la marginea apei. Compoziția este frumos echilibrată, cu o baracă de lemn întunecată în partea stângă, care contrastează cu albitatea zăpezii ce o acoperă, evidențiind atât structura, cât și liniștea blândă a naturii. Copacii fragili, presărați cu zăpadă, se înalță cu ramuri subțiri și grațioase, adăugând viață organică scenei. Corpul de apă, pictat în nuanțe profunde de albastru, domină planul median și se estompează într-un orizont cețos presărat cu acoperișuri încărcate de zăpadă, sugerând un sat adormit liniștit. Fulgi de zăpadă cad nesfârșit dintr-un cer gri-albăstrui, întărind tăcerea și frumusețea rece a momentului.

Artistul folosește cu măiestrie tehnica tradițională japoneză a gravurii pe lemn, vizibilă în trecerile subtile de culoare (bokashi) care creează umbre delicate și profunzime, în special pe cer și apă, iar liniile fine adaugă textură și detalii frunzișului și arhitecturii. Paleta limitată — alb, gri, maro și albastru — transmite delicatețea iernii fără să piardă claritatea sau bogăția. Din punct de vedere emoțional, scena evocă o liniște meditativă, invitând să respiri aerul rece și liniștit și să simți confortul adus de zăpada proaspătă. Realizată în 1920, această lucrare reflectă mișcarea shin-hanga care combină estetica tradițională ukiyo-e cu sensibilități moderne, surprinzând momente efemere ale naturii cu poezie și detalii rafinate.