Această schiță evocatoare surprinde un lanț muntos estompat sub un cer vast, încărcat de nori. Tehnica artistului se bazează pe tușe moi de pensulă și o paletă de culori limitată și rece, dominată de tonuri de gri și albastru, care se îmbină armonios pentru a reda atmosfera liniștită, aproape misterioasă, a înălțimilor galeze. Compoziția se concentrează pe un vârf aspru, de formă plată, a cărui formă este redată prin subtilități tonale ce sugerează jocul complex al luminii și umbrei într-o zi înnorată. Dealurile îndepărtate se estompează lin în ceață, sugerând un spațiu vast și singurătate.

Abordarea minimalistă sporește impactul emoțional – nu este un peisaj dramatic sau eroic, ci o meditație tăcută asupra frumuseții discrete a naturii. Invită privitorul să-și imagineze răceala aerului, șoapta vântului peste stânci și liniștea unei sălbăticii nepărăsite. Creată în 1780, într-o perioadă în care studiile peisagistice câștigau importanță pentru realismul și calitățile lor emoționale, această lucrare reflectă o apreciere profundă a lumii naturale nefinisate, prevestind fascinația romantică pentru mediile sălbatice și neatinse.