Scena se desfășoară cu o liniște blândă, scăldată în lumina blândă a unei zile cețoase. Compoziția este o tapiserie de verdeață, albastru și atingeri de tonuri pământii; o poezie vizuală pentru peisajul rural francez. Tușele de pensulă, scurte și distincte, dansează pe pânză, creând un efect strălucitor care surprinde jocul luminii și umbrei. Pot simți aproape căldura soarelui pe piele, briza blândă șuierând prin copaci.

Ochii sunt atrași prin prim-planul verde luxuriant, eventual un câmp sau o grădină, spre grupul de case de la distanță. Cerul, o pânză de albastru și alb moale, sugerează o zi senină, norii ca tușele de pensulă înșiși. Este un moment de observație liniștită, o instantanee a vieții rurale. Figurile țăranilor de pe câmp sunt mici, aproape nesemnificative, dar adaugă un sentiment de scară și prezență umană peisajului mai mare.