Această pictură evocatoare surprinde o figură solitară — o țărancă — așezată la marginea unui râu, înconjurată de un peisaj ușor ondulat care pare să respire odată cu foșnetul blând al copacilor. Tușele artistului sunt libere, dar deliberate; copacii și vegetația vibrează într-un blur delicat de nuanțe de verde și maro pământiu, sugerând mișcare și viață. Poteca de pământ, luminată de soare, invită privitorul să pătrundă în această scenă liniștită, dar dinamică.

Paleta de culori este profund naturalistă — ocres subtile se amestecă cu verdele tandru și cerul albastru pal, evocând o după-amiază liniștită. Tonul emoțional este calm și meditativ, evocând un sentiment de singurătate rustică și armonie cu natura. În context istoric, aceasta reflectă idealizarea romantică a vieții rurale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un gest delicat către modernitate, dar păstrând frumusețea naturală. Importanța sa artistică constă în capacitatea de a îmbina măiestrit tușele impresioniste cu realismul atent pentru a da viață unui moment trecător pe malul râului.