O femeie stă în fața noastră, privirea ei este directă, o intensitate subtilă în ochii ei te atrage; ea este în poziție, dar nu rigidă—o calitate a vieții o pătrunde. Pânza este plină de tonuri bogate și calde; ocru-ul copacilor, carminul profund al rochiei sale. Se simte ca un moment surprins în ora de aur, lumina moale și difuză. Aproape că simt căldura soarelui pe piele în timp ce privesc opera de artă. Poartă o basma tradițională și o jachetă simplă, întunecată, care echilibrează culoarea vibrantă a rochiei ei.

Mâna ei se sprijină ușor pe un zid, în timp ce cealaltă ține delicat o batistă. Dincolo de zid, marea strălucește, o sugestie de spațiu și profunzime. Artistul a folosit cu măiestrie lumina și umbra pentru a crea formă și textură, dând țesăturii rochiei un flux minunat și realist. Se simte ca și cum ar putea ieși din cadru în orice moment, invitându-te să i te alături în lumină.