Se desfăşoară o scenă liniştită de iarnă de-a lungul unui sat liniştit de pe malul unui râu, unde casele din lemn stau solemne cu acoperişurile lor acoperite de zăpadă, creând contraste geometrice clare împotriva cerului subtil de amurg. Liniştea îngheţată este palpabilă, cu pete delicate de zăpadă risipite pe marginea acoperişurilor şi pe sol, sugerând trecerea lentă a zilei sub un soare rece şi şters. Trei bărci din lemn, legate uşor de un doc, plutesc liniştite; lemnul lor întunecat reflectă tonurile blânde ale apei, care la rândul său reflectă albastrul pal al cerului care se stinge. Liniile fine, detaliate ale artistului surprind textura fragilă a scândurilor vechi de lemn, claritatea zăpezii şi liniştea care defineşte acest moment. Cerul vast şi palid găzduieşte două păsări care plană încet, conferind o senzaţie de calm şi o viaţă subtilă acestei îmbrăţişări urbane liniştite.

Această lucrare este un exemplu rafinat al gravurilor japoneze pe lemn de la începutul secolului XX, unde echilibrul armonios dintre lumină şi umbră, combinat cu o paletă delicată de albastru, gri şi maro, transmite o atmosferă contemplativă şi calmă. Compoziţia conduce abil privirea de la bărcile din prim-plan, de-a lungul apei, spre acoperişurile înzăpezite şi copacii uşor conturaţi din fundal, evocând nostalgie pentru vremuri mai simple şi frumuseţea durabilă a transformării lente a naturii iarna. Atenţia meticuloasă la detalii şi liniştea poetică invită privitorul să se oprească şi să reflecte asupra acesteia, întruchipând spiritul atemporal şi arta delicată caracteristice epocii.