Această pictură încântătoare surprinde inima unei scene de iarnă în Argenteuil, unde zăpada acoperă poteca, iar atmosfera este liniștit serenă. Penița lui Monet dansează pe pânză cu mișcări fluide, îmbinând culorile într-un mod care dă viață scenei; texturile moi sugerează căderea blândă a zăpezii și frigul ascuțit din aer. Aproape că poți simți tăcerea iernii, întreruptă doar de figurile îndepărtate înfășurate împotriva frigului, care se opresc într-o mică pauză.

Compoziția ghidează privirea spectatorului cu blândețe pe stradă, unde rânduri de case pitorești apar, în timp ce arbori înalți încadră scena cu trunchiurile lor întunecate, contrastând cu paleta moale de iarnă. Lumina care provine din cer oferă un indiciu de căldură - un memento al existenței soarelui și în cele mai reci zile. Există un sentiment de nostalgie în această piesă; poate evocă amintiri ale zilelor liniștite de iarnă sau liniștea pe care o aduce zăpada. Este un minunat testament al frumuseții sezoniere a naturii și măiestria lui Monet în a zugrăvi efectele efemere ale luminii și atmosferei, transformând fiecare observație într-o experiență unică, la fel ca anotimpurile însele.