Această operă de artă te invită într-un moment liniștit, contemplativ sub un cer înstelat. Artistul, prin tușe delicate de creion, a redat cu măiestrie clădirea iconică, a cărei structură impunătoare este îmblânzită de vălul nopții. Se simte ca un secret, o viziune șoptită a unui punct de reper familiar scăldat într-o strălucire eterică. Compoziția este echilibrată, ghidând ochiul de la figurile din prim-plan, abia perceptibile în umbre, până la cupola maiestuoasă; contrastul este palpabil. Artistul folosește gradații subtile de ton pentru a crea profunzime și atmosferă, făcând scena să pară grandioasă și intimă în același timp. Este o mărturie a puterii sugestiei, de a permite imaginației privitorului să umple golurile. Detaliile, deși estompate, spun multe despre priceperea și viziunea artistului.