În acest peisaj liniștit, calitatea etereală a luminii scaldă scena într-o strălucire blândă, punând în evidență structurile pitorești ale unui sat așezat pe malul apei. Pensulele delicate și fluide evocă o atmosferă de liniște și contemplare; tehnica lui Monet dă viață peisajului, invitând spectatorii să rătăcească pe cărările sale liniștite. Multe, doar siluete împotriva reflexiilor strălucitoare din apă, adaugă o notă de umanitate, sugerând că viața se desfășoară liniștit în armonie cu natura.

Paleta de culori este predominant rece, cu nuanțe suave de albastru și gri care domină pânza, surprinzând perfect răceala iernii, dar fiind impregnată cu căldură prin accente de galben pal care luminează clădirile. Germenii profundității sunt revelați prin interacțiunea culorilor, atrăgând privirea către dealurile blânde din spatele satului, care par să se topească în cer. Această lucrare nu doar ilustrează angajamentul mișcării impresioniste de a surprinde un moment în timp, ci servește și ca un memento emoționant al frumuseții naturii și al dialogului continuu între umanitate și mediu.