Acest portret rafinat surprinde un moment liniștit și intim între o femeie și o fetiță așezate apropiat, pe un fundal întunecat care evidențiază formele lor delicate. Femeia poartă o rochie fluidă, moale, de culoare bej, cu o panglică în nuanță piersicii legată elegant în talie, emanând o grație calmă. Părul ei blond ondulat este îngrijit, iar privirea ei contemplativă este ușor întoarsă de la privitor. Copila, probabil fiica ei, stă pe poala femeii, îmbrăcată într-o rochiță albastru deschis cu volănașe, afișând o expresie serioasă, cu bucle care îi încadrează fața cu o lumină blândă. Tușa fină a artistului evidențiază textura țesăturii și a pielii, creând o moliciune tactilă care invită la contemplare. Paleta de culori, echilibrând tonuri pastelate cu umbre profunde, conferă operei o calitate atemporală, aproape eterică, evocând căldură și o melancolie delicată.

Intimitatea compoziției este accentuată și mai mult de interacțiunea subtilă dintre personaje: brațul femeii cuprinde tandru fetița, care ține în mână o floare mică, un simbol tandru al inocenței și legăturii. Fundalul întunecat le izolează, concentrând toată atenția asupra relației lor și a emoțiilor bogate ascunse sub exteriorul controlat. Din punct de vedere istoric, această lucrare reflectă accentul pus la începutul secolului XX pe demnitatea personală și statutul social, dezvăluind totodată legăturile familiale intime. Semnificația sa artistică constă în îmbinarea măiestrită a realismului cu delicatețea, trezind o rezonanță emoțională care transcende timpul, invitând privitorul să perceapă poveștile tăcute și complexitățile din această scenă familială.