Carl Larsson

Carl Olof Larsson (28 mai 1853 – 22 ianuarie 1919) a fost un proeminent pictor și designer de interior suedez, celebrat ca un reprezentant cheie al mișcării Arts and Crafts. Născut în Gamla Stan, Stockholm, într-o sărăcie extremă, viața timpurie a lui Larsson a fost marcată de greutăți. Tatăl său, un muncitor ocazional, era adesea absent sau abuziv, în timp ce mama sa muncea neobosit ca spălătoreasă pentru a susține familia. În ciuda acestor circumstanțe sumbre, talentul artistic al lui Larsson a apărut devreme. La vârsta de treisprezece ani, încurajat de un profesor de la școala sa pentru copii săraci, a aplicat la Academia Regală Suedeză de Arte și a fost acceptat. Simțindu-se inițial inferior din punct de vedere social și timid, Larsson a câștigat treptat încredere, devenind o figură centrală în viața studențească și câștigând prima sa medalie pentru desenul nud. În această perioadă, a început, de asemenea, să lucreze ca caricaturist și artist grafic pentru a-și ajuta financiar părinții.

După absolvirea Academiei, Larsson a lucrat ca ilustrator pentru cărți, reviste și ziare. În 1877, s-a mutat la Paris, sperând să se afirme ca artist plastic. Cu toate acestea, acești ani au fost plini de frustrare și lipsă de succes. Larsson a evitat în mod conștient mișcarea impresionistă franceză în plină dezvoltare, preferând să se asocieze cu alți artiști suedezi. După ce a petrecut două veri la Barbizon, un refugiu pentru pictorii plein-air, s-a mutat în 1882 la Grez-sur-Loing, o colonie de artiști scandinavi în afara Parisului. Această mișcare s-a dovedit a fi un punct de cotitură pivotal în viața și cariera sa. La Grez l-a întâlnit pe artista Karin Bergöö, care avea să devină în curând soția sa. Acolo, Larsson a trecut, de asemenea, de la pictura în ulei la acuarelă, un mediu în care avea să creeze unele dintre cele mai importante și definitorii lucrări ale sale, marcând o schimbare semnificativă în stilul și abordarea sa artistică.

Carl și Karin Bergöö s-au căsătorit în 1883 și au avut în cele din urmă opt copii (Suzanne, Ulf, Pontus, Lisbeth, Brita, Mats (care a murit în copilărie), Kersti și Esbjörn). Familia sa a devenit principala sa sursă de inspirație și modelele sale preferate. În 1888, tatăl lui Karin, Adolf Bergöö, le-a dăruit cuplului o casă mică numită Lilla Hyttnäs în Sundborn, Dalarna. Carl și Karin au transformat în colaborare această cabană într-un refugiu artistic și domestic unic, reflectând gusturile lor distincte și nevoile familiei lor în creștere. Karin, o artistă și designer talentată în sine, a jucat un rol crucial în designul interior al Lilla Hyttnäs, creând multe dintre textilele și mobilierul care apăreau în picturile lui Carl. Prin acuarelele și cărțile larg răspândite ale lui Larsson, Lilla Hyttnäs (acum Carl Larsson-gården) a devenit una dintre cele mai faimoase case de artiști din lume, întruchipând o abordare confortabilă, vibrantă și distinct suedeză a vieții domestice și a designului interior.

Producția artistică a lui Larsson a fost diversă, cuprinzând uleiuri, acuarele și fresce la scară largă. Este renumit în principal pentru acuarelele sale fermecătoare și idilice care înfățișează viața sa de familie la Lilla Hyttnäs. Aceste lucrări, caracterizate prin culori vii, interioare detaliate și portretizări tandre ale scenelor domestice, au rezonat profund cu publicul. Cu toate acestea, Larsson însuși considera lucrările sale monumentale, în special frescele sale din școli, muzee și alte clădiri publice, ca fiind cele mai semnificative realizări artistice ale sale. Capodopera sa în această direcție a fost *Midvinterblot* (Sacrificiul de la Miezul Iernii), o vastă pictură în ulei de 6x14 metri finalizată în 1915. Comandată pentru un perete în Muzeul Național Suedez, a fost respinsă în mod controversat de consiliul muzeului la finalizare, o decizie care l-a dezamăgit profund pe Larsson. Zeci de ani mai târziu, pictura a fost achiziționată de muzeu și instalată în locația sa intenționată. Frescele din Muzeul Național (Intrarea lui Gustav Vasa în Stockholm) sunt, de asemenea, lucrări importante ale sale.

În ciuda preferinței sale personale pentru arta monumentală, popularitatea lui Larsson a crescut vertiginos datorită progreselor în tehnologia de reproducere a culorilor în anii 1890. Editorul suedez Bonnier a publicat cărți scrise și ilustrate de Larsson, cum ar fi *Ett hem* (O casă, 1899), prezentând reproduceri color ale acuarelelor sale. Ediția germană, *Das Haus in der Sonne* (Casa în soare, 1909), a devenit un bestseller enorm. Aceste publicații au diseminat pe scară largă viziunea sa asupra unei case suedeze ideale, influențând semnificativ designul interior suedez și conceptul de *folkhem* (casa poporului). Autobiografia lui Larsson, *Jag* (Eu), finalizată cu puțin timp înainte de moartea sa și publicată postum (inițial într-o versiune cenzurată), a oferit o relatare candidă și uneori șocantă a vieții sale. După ce a suferit crize de depresie și un accident vascular cerebral ușor, Carl Larsson a murit la Falun în ianuarie 1919, lăsând în urmă o moștenire ca unul dintre cei mai iubiți și influenți artiști ai Suediei, a cărui operă continuă să celebreze familia, casa și frumusețea vieții de zi cu zi.