Această xilogravură evocatoare surprinde o scenă liniștită de iarnă într-un complex tradițional de temple japoneze, sub o ninsoare blândă. Privitorul este atras în liniștea nopții, unde o singură siluetă îmbrăcată în albastru pășește tăcut prin curtea acoperită de zăpadă, ținând o umbrelă. Urmele delicate lăsate în urmă conturează o potecă fină, ce marchează nucleul emoțional al compoziției – singurătatea liniștită a momentului. Acoperișurile stratificate ale clădirilor templului evidențiază o eleganță arhitecturală distinctă, curburile lor ușor pudrate cu zăpadă, iar paleta de culori într-un ton calm de albastru închis, gri nisipos și roșu cald creează o armonie ce transmite simultan căldură și frig. Tehnica minuțioasă de xilogravură strălucește în detaliile complicate ale țiglilor și fulgilor de zăpadă ce cad ușor din cer, fiecare fulg fiind redat cu precizie fină pe cerul crepuscular adânc.

Folosirea luminii și umbrelor de către artist invită la simțirea aerului rece și aproape de a auzi tăcerea atenuată ce învăluie acest spațiu sacru. Pagoda impunătoare din fundal stă măreață, dar estompată de zăpadă și ceață, adăugând profunzime și reverență compoziției. Impactul emoțional este profund meditativ, evocând teme precum singurătatea, spiritualitatea și frumusețea liniștită găsită în ciclurile naturii. În contextul istoric al Japoniei din începutul secolului al XX-lea, această lucrare reflectă mișcarea Shin-Hanga și renașterea esteticii tradiționale japoneze prin sensibilități moderne, cu un accent deosebit pe captarea efectelor atmosferice și a momentelor cotidiene încărcate de semnificații poetice.