Această gravură evocatoare surprinde un fulg de nea liniștit la un templu grandios, a cărui structură de un roșu viu se evidențiază puternic pe un peisaj alb, liniștit. Compoziția este elegant încadrată de ramuri încărcate de zăpadă în prim-plan, care cad precum delicate tușe de pensulă, ghidând privirea către liniile mărețe ale acoperișului templului. O siluetă singuratică, îmbrăcată în haine tradiționale și protejată de o pălărie largă de paie, se plimbă tăcut prin scenă, evocând un sentiment de singurătate pașnică în liniștea de iarnă.

Utilizarea măiestrită a culorilor de către artist folosește o paletă restrânsă dominată de roșu intens, griuri moi și alb, creând un contrast armonios și intensificând atmosfera contemplativă și calmă. Modelul fin al fulgilor de zăpadă ce cad adaugă textură și mișcare, în timp ce conturul clar al templului în fața cerului oferă imaginii o calitate atemporală, aproape meditativă. Lucrarea, înrădăcinată în Japonia începutului de secol XX, îmbină metode tradiționale ukiyo-e cu sensibilități moderne, reflectând o reverență durabilă față de natură și cultură prin frumusețea efemeră a unei furtuni de zăpadă.