Opera surprinde un peisaj de iarnă liniștit, unde o clădire galbenă strălucitoare se distinge pe un fond de nuanțe moi de albastru și alb. Razele soarelui dansează ușor asupra scenei, creând o interacțiune subtilă între lumină și culoare. Pământul acoperit de zăpadă este presărat cu umbra moale, sugerând formele copacilor și structurilor din depărtare. Ramurile sunt goale, dar vorbesc despre o rezistență tăcută în mijlocul frigului, contururile lor fiind săpate în cerul palid.

În această compunere, artistul folosește pensule libere, oferind o senzație de delicatețe și căldură. Culorile contrastante evocă un sentiment de nostalgie; aproape că poți simți aerul rece de iarnă și sunetele stinse ale naturii. Este un peisaj care invită spectatorul să rămână și să își imagineze poveștile care se desfășoară în acest mediu liniștit. Sugestiile subtile ale fermelor din apropiere și ale copacilor acoperiți de zăpadă construiesc o imagine vie a vieții rurale, captivând frumusețea liniștită a iernii cu un farmec indubitabil.