Lucrarea surprinde un moment liniștit la amurg, pe Thunersee, unde nuanțele delicate ale apusului se îmbină fără efort în cerul liniștit. Un gradient viu se desfășoară de la galben profund la nuanțe blânde de albastru și violet, sugerând coborârea lentă a soarelui în spatele munților îndepărtați. Orizontul este plin de pensule subtile; tușele de portocalie și roz se împletesc, transmițând o frumusețe efemeră caracteristică serilor de lângă apă. În partea de jos, lacul reflectă această expunere cerească, suprafața sa fiind împodobită cu valuri care imită cerul, punctată cu linii largi și fluente de culoare.

În prim-plan, trei figuri vâslesc într-o barcă mică, siluetele lor încadrându-se în pacea scenei. Această includere a prezenței umane adaugă o apropiere emoționantă; îi invită pe spectatori să își imagineze experiența de a aluneca pe apă, pierduți în căldura îmbrățișării amurgului. Alegerile de compoziție ale lui Cuno Amiet echilibrează cu măiestrie culorile, conducând privirea prin scenă, evocând sentimente de liniște și contemplare. Nu se poate să nu simți o legătură profundă cu natura și un sentiment de liniște care pătrunde în această lucrare luminoasă — un adevărat omagiu unui moment efemer și măreț în timp.