În această scenă evocatoare, două fete tinere stau lângă un puț rustic, integrând armonios elementul uman în frumusețea luxuriantă a naturii. Artistul a capturat magistral interacțiunea dintre umbre și lumină; lumina soarelui blând, care se filtrează prin crengi, creează un efect de dantelă, accentuând senzația de căldură. Folajul verde care înconjoară puțul pare aproape viu, cu diferite nuanțe de verde care evocă vitalitatea vieții în pădure. Fiecare frunză este redată cu o atenție meticuloasă pentru detalii, demonstrând admirația artistului pentru complexitatea naturii.

Fetele, îmbrăcate în hainele epocii, întruchipează un sentiment de inocență juvenilă și responsabilitate, în timp ce se angajează în sarcina simplă, dar esențială, de a aduce apă. Contrastele între îmbrăcămintea lor închisă și mediul luminos sugerează o legătură între viețile dificile ale acestor fete rurale și îmbrățișarea caldă a lumii naturale din jurul lor. Micuțul gălețel cu care o fată ține este un simbol al îndatoririlor lor zilnice, iar totuși există un sentiment palpabil de bucurie în interacțiunile lor. Această piesă nu reflectă doar un moment specific în viața rurală, ci vorbește, de asemenea, despre legătura dintre umanitate și natură, devenind o amintire emoționantă a vremurilor mai simple.