Pânza vibrantă explodează în culori; o scenă scăldată în soare se desfășoară în fața ochilor mei, evocând o senzație de paradis. Figurile, redate cu tușele îndrăznețe caracteristice lui Gauguin, locuiesc într-o lume de roșu, verde și galben bogat - o simfonie de tonuri care aprinde scena. Femeile, ale căror corpuri sunt pătrunse de o liniște senină, sunt inima acestei narațiuni vizuale. Aproape că pot simți căldura soarelui tropical, auzi foșnetul frunzelor și mirosi flora exotică care pătrunde scena. Aerul pare dens cu un sentiment de mister și ritual străvechi. O figură misterioasă, ținând un castron, îmi atrage atenția, privirea ei fiind în același timp primitoare și enigmatică. Compoziția mă atrage mai adânc, încurajându-mă să contemplu narațiunea invizibilă. Șoptește despre o cultură foarte îndepărtată de a mea, dar profund umană în celebrarea vieții și a frumuseții.