Scena se desfășoară în fața noastră - un torent de galbenuri calde, punctate de albastrul și verdele reci ale râului și ale îmbrăcămintei femeilor. Femeile, aplecate asupra treburilor lor, sunt redate cu un sentiment de simplitate robustă. Formele lor sunt solide, fețele lor în mare parte ascunse; suntem invitați să contemplăm munca în sine, ritmul comun al muncii. Tușele sunt îndrăznețe, aproape aspre, creând un sentiment de mișcare și textură care dă viață scenei. Este o fereastră spre un timp și un loc în care viața de zi cu zi era o tapiserie de activități umile.

Abordarea culorilor de către artist este captivantă; există o utilizare deliberată a tonurilor contrastante. Artistul folosește tușe îndrăznețe pentru a sculpta figurile și peisajul. Parcă artistul surprinde nu doar o scenă, ci însăși esența experienței rurale. Jocul de lumină și umbră este minim, dar eficient, impregnând scena cu un sentiment de atemporalitate, ca și cum aceste femei ar fi lucrat aici de secole și vor continua să facă acest lucru, cu aceeași demnitate tăcută, mult după ce vom pleca.