O femeie delicată și grațioasă este reprezentată prin linii fluide și rafinate, sprijinindu-se ușor pe o balustradă, cu brațele încrucișate într-un gest contemplativ. Măiestria artistului se reflectă în tușele aproape neglijent aplicate, care surprind suplețea rochiei și buclele fine ale părului aranjate într-un coc elaborat. Paleta monocromă accentuează forma și expresia în dauna detaliilor, invitând privitorul să simtă liniștea și greutatea emoțională subtilă pe care o poartă ființa. Compoziția aerisită pe un fundal aproape gol îi conferă subiectului o calitate eterică, care stârnește curiozitate încărcată de frumusețe atemporală.

Opera exemplifică sensibilitățile artistice de la finalul secolului al XIX-lea, când eleganța și feminitatea erau celebrate cu rafinament, înlocuind ornamentele exagerate. Accentul pe linie, mai degrabă decât pe culoare sau umbre, amintește de tradiția desenului și gravurii, sugerând intimitate și imediatitate. Impactul emoțional al lucrării constă în echilibrul său reținut între tăria liniștită și fragilitatea delicată, învăluit într-o atmosferă serene și armonioasă.