Opera de artă ne invită într-un peisaj liniștit, o întindere de munți și văi ondulate, redate cu o atingere delicată de cerneală și culoare. O figură solitară, îmbrăcată în veșminte albastre curgătoare, urcă pe o potecă de piatră care șerpuiește prin vârfurile impunătoare. Tușele de pensulă, fluide și evocatoare, dau viață terenului accidentat, oferind o senzație a vastității și vârstei munților. Artistul echilibrează cu măiestrie masa solidă a formațiunilor stâncoase cu ușurința aeriană a cerului, care este presărat cu siluete de păsări în zbor. Folosirea spațiului negativ de către artist – zonele lăsate neatinsă de cerneală – contribuie la atmosfera eterică. Paleta de culori este reținută, favorizând tonurile estompate de gri, maro și o notă de roșu de la copacii înfloriți, permițând formelor și compoziției să rezoneze cu o calitate liniștită, aproape meditativă.