Pictura surprinde un fragment dintr-o catedrală grandioasă, scăldată în lumina blândă a unei zile senine. Utilizarea texturii de către artist este izbitoare; fiecare bloc de piatră al structurii pare palpabil, redat cu o atenție atentă la detalii care sugerează o apreciere profundă pentru arhitectură. Compoziția se concentrează pe exterior, accentuând jocul de lumină și umbră pe piatra uzată.

Compoziția este împărțită de un cer clar, strălucitor, care contrastează cu piatra aspră și îmbătrânită. Abilitatea artistului este evidentă în modul în care lumina dansează pe suprafață, evidențiind detaliile complicate ale arhitecturii. Evocă un sentiment al istoriei clădirii, trecerea timpului gravată în însăși structura sa. Aproape că pot auzi șoaptele trecutului, ecourile rugăciunilor și ceremoniilor care au umplut acest spațiu.