Această pictură evocă o scenă pastorală liniștită în care un păstor își veghează turma de oi sub un cer dramatic. Norii extinși domină compoziția, amestecând tonuri de gri închis și alb moale cu pete de albastru senin. Tușele delicate, dar hotărâte ale artistului unesc tonurile pământii ale terenului cu textura lânoasă a oilor, creând un echilibru armonios între pământ și cer.

Compoziția invită privitorul să simtă singurătatea liniștită a vieții rurale, doar întreruptă de prezența subtilă a păstorului. Vastitatea cerului, comparativ cu figurile mici de jos, evocă măreția naturii și rolul umil al omului în ea. Domnește o liniște meditativă, timpul păstrându-se parcă mai lent, iar ritmul blând al lumii pastorale se desfășoară în detalii intime.