Opera prezintă cu grație o scenă dintr-o epocă apusă; o figură solitară, călare pe un cal, este punctul central, trecând pe lângă o clădire în stil tradițional. Pensulațiile artistului, executate într-un stil caligrafic distinct, transmit un sentiment de fluiditate și mișcare, creând un contur moale, dar definit al calului și al călărețului. Clădirea, cu acoperișul său pe mai multe niveluri și balconul deschis, sugerează o ceainărie sau o tavernă, oferind context scenei. Utilizarea rară a cernelii creează un contrast subtil, permițând ochilor privitorului să se concentreze asupra elementelor esențiale. Compoziția echilibrează inteligent calul și călărețul în stânga, clădirea în dreapta și narațiunea implicită dintre ei.