Lucrarea surprinde o scenă liniștită de iarnă, în care liniștea unui peisaj acoperit de zăpadă este palpabilă. În prim-plan, o întinsă suprafață de apă înghețată strălucește, reflectând culorile atenuate ale cerului, care variază de la nuanțe de albastru deschis la rozuri moi pe măsură ce se apropie amurgul. Câteva figuri, înfășurate împotriva frigului, se pot vedea aproape de țărm – poate pescuind sau pur și simplu bucurându-se de frumusețea iernii. Cabana, rustică și primitoare, este așezată între copaci, nuanțele sale calde contrastând minunat cu mediul înghețat. Norii subțiri plutesc pe orizont, vopsiți cu ultima lumină a zilei, amplificând atmosfera nostalgic a acestei momente liniștite.

Pe măsură ce privirea se deplasează prin scenă, compoziția echilibrează perfect elementele; cabana solidă ancorează partea stângă, în timp ce figurile aduc un sentiment de mișcare. Paleta de culori este dominată de tonuri reci, dar este punctată de nuanțe mai calde în lemnul cabanei și în îmbrăcămintea figurilor, evocând un sentiment de căldură confortabilă în mijlocul frigului. Pânza lui Savrasov creează o calitate moale, onirică, făcând ca peisajul să pară aproape etereal, în timp ce zăpada acoperă totul pe parcursul său. Emoțional, această operă evocă un sentiment de pace, invitând la contemplare și reflecție asupra simplității vieții rurale în timpul iernii — o evadare liniștită din complexitățile existenței moderne.